vineri, 10 septembrie 2010

Nevoi speciale

Nu pot sa cred ca ne'am certat ATAT de la un prezervativ!E absurd.Stiu ca si eu am partea mea vina (cum sunt in toate cuplurile,fiecare are partea lui de vina,niciodata nu este doar unul vinovat!),pentru ca ma supar prea repede din te miri ce'uri,dar problema lui este ca nu stie sa se exprime!Nu stiu mai exact ce a fost in capul meu atunci,si de ce m'am suparat,dar am facut'o.
mai tarziu mi'am dat seama ca am gresit,nu am vrut sa'i recunosc in fata pentru ai da satisfactie.M'am obisnuit ca de fiecare data cand ne certam sa'l fac in asa fel incat sa fie cum vreau eu.sa se simta numai el vinovat.
Poate gresesc pentru ca fac toate astea,sau poate Nu.Dar mult timp eu am renuntat la mandrie si orgoliu pentru el.Pentru el a fost,pentru nimeni altcineva.
O alta problema a lui este ca se enerveaza EXTREM de repede.I'a foc din orice,se rasteste la mine,tipa..
Mi'as dori ca in momentele alea de nebunie sa ma i'a in brate,sa ma sarute,sa ma i'a de mana sa ma inteleaga,sa caute in adancul sufleteului sau,sa vada ca totusi ne certam dintr'o prostie,sa lase de la el.Sa faca toate astea chiar daca ma impotrivesc si spun Nu!Pentru ca defapt vreau asta..
Se presupune ca ma cunoaste,se presupune ca stie de ce fac asa,de ce reactionez asa,se presupune ca stie de ce anume am nevoie in anumite momente,situatii (ca asta).Nu am nevoie de certuri,tipete,nervi intinsi la maxim.

Nu!Am nevoie de o imbratisare si un sarut!
Doar atat!!Cer prea mult??!

Nu a fost mereu totul roz!

Uneori,stau si ma gandesc la cum a decurs viata mea pana acum.Ma gandesc ca poate daca as fi putut fii macar cu un gram mai desteapta,lucrurile nu ramaneau asa..Ma gandesc ca poate as fi putut face ceva pentru a indrepta lucrurile..pentru a  nu degenera in ceva mai rau.Ma gandesc ca poate asi fi avut o viata mai buna..
Nu mi'a fost niciodata usor..a trebuit sa lupt si sa trag cu dintii pentru ce imi doream..trebuia sa muncesc mult pentru o papusa..trebuia sa dau tot ce aveam eu mai bun din mine pentru a primi o bomboana..Nu am avut copilaria pe care mi'as fi dorit'o.Nu am avut pe nimeni langa mine,cum as fi vrut eu sa fie.
Ai mei sunt genul ala de oameni pe jumatate demodati,care nu vor sa auda de un animal de casa,care sunt impotriva tatuajelor,a pierce'ingurilor,a vizitelor intre prieteni,a dormitului la o prietena,la iesiri pe seara.Mama nu a stiut niciodata sa ma tina aproape de ea,nu a stiut sa'mi fie atat prietena cat si mama,nu a stiut cum sa ma i'a incat sa afle lucruri despre mine,despre prezentul meu,despre visele mele,despre prietenii mei.Nu mi'a vorbit despre sex,(cum ar fi normal) ,doar mi'a spus ca varsta cea mai potrivita pentru a face sex este la 18 ani.Face pe lupul moralist pentru ca ea la 19 ani s'a maritat si era insarcinata in 3 luni.!!Halal exemplu...ce pot spune...
Tata.Tata..e un egoist,este singur la parinti si a fost crescut intr'un stil barbar.Cand eram mica si eram in vacanta la bunici,aia batrani nu ma lasau sa dau nici macar o cana cu apa.A fost adeptul bataii,(pentru ca el asa considera ca trebuie educat un copil).O umplea pe sormea de sange cand facea temele cu ea.Pe mine a stiut sa ma invete sa fiu tare in gura,cum imi spunea si el "Mai bine sa fii tare,decat sa te vad venind acasa batuta!",acum ii pare rau (se pare!) pentru ca mereu imi reproseaza ca nu'l respect si ca vorbesc urat cu el...(bla bla'uri plictisitoare).
De mica mi'am dorit o alta viata,o alta casa,o alta lume,alti parinti,alta situatie financiara.Toate astea erau doar in capul meu...la asta visam mereu...insa lucrurile nu s'au schimbat prea mult.
M'am maturizat prea devreme datorita scenelor din casa,datorita vorbelor parintilor,datorita faptului ca PRACTIC am crescut singura,am invatat din propriile mele greseli,datorita anturajului,datorita televizorului,a cartilor.. s.a.
De multe ori mi'am dorit sa mor,ca poate asa ar fii fost mai bine.Cu fiecare lovita "de gratie" pe care o primeam,imi spuneam "Asta ma va face mai puternica!Trebuie sa rezist!Va trece si asta!Sunt capabila sa trec peste tot!"...asa ma incurajam mereu..dupa ore de plans...dupa ganduri negre...dupa atata suferinta..

Nu mi'a fost deloc usor..si nu'mi va fii,atata timp cat traiesc sub acelasi acoperis cu ei!Asta o stiu prea bine.

joi, 9 septembrie 2010

For the first time

Sunt multe de spus,putine de transmis.Mi'am facut acest blog,nu pentru a fi pa trend ca toata lumea.Mi'am facut acest blog pentru ca simt ca nimeni si nimic nu'mi mai poate invada intimitatea.Aici este mai bine pentru ca ma destainui mie in primul rand,ma descopar pe mine treptat,iar ce spun straini,lumea din jurul meu ,in general nu ma intereseaza,nu ma deranjeaza sub nici o forma.
Vreau sa stiu ca acest loc,este intr'un fel alinare mea.Vreau ca aici sa pot spune,ceea ce nu am mai spus niciodata,nimanui,vreau sa'mi pot exprima dorintele,sa'mi pot descrie amintirile,placute/sau nu.
Vreau sa fie locul unde nimeni si nimic nu ma poate critica,pentru ceea ce fac si ceea ce zic.